Greul spiritului
E neîndurător cu umerii de carne,
Pâine şi timp.
Nu-mi mai îngăduie gâtlejul,
Nu mai e loc în fiinţă
De mâncare sublunară.
E ţărână pretutindeni,
Neant solidificat.
Daţi-mi o cupă de ambrozie
Stoarsă din părul lui Elohim.
Când îl năpădeşte sudoarea
Sub povara nimbului.
O felie de azur
Cu unt de pe Calea Lactee,
Luceferi înăbuşiţi în sânge de pui de cer,
Infinit pe pâine,
Din făină măcinată între roţile eonilor,
De o astfel de mâncare
Să fiu mâncat mi se cuvine.
Mie, neomului, mie arheului
Care veghez pentru voi
Când doarme Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu